Privind din nou in ochii ei albastri de parca ar fi pentru prima data,o stare de ameteala dulce m-a cuprins.Un zambet s-a schitat pe buzele ei trandafirii cand a realizat ca nu ii deosebeam ochii de cer.Cerul.Singurul loc in care visele mele zboara nestingherite.Un tremur.Mangaierea degetelor ei imi linistea mintea dar imi agita sufletul.
Iarba cruda pe care stateam se contopea cu suflarea ei.Ceva iesea in relief cand m-am uitat in palmele mele.Erau urme.Urme de vinovatie,greseli si pamant.Urme care nu mai aveam cum sa le sterg.Urme care plecau razand stiind ca imi lasa simturile amortite.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da....eu sunt Tia.
RăspundeţiŞtergereatatea amintiri...
frumos...:)
RăspundeţiŞtergereTia, ai putea scrie o carte :))
RăspundeţiŞtergerema gandeam la asta:))
RăspundeţiŞtergeredefapt eu chiar m.am apucat sa fac asta:))
RăspundeţiŞtergereDa...mare greseala.Din partea mea.
RăspundeţiŞtergere